sâmbătă, 9 iunie 2012

IUBIREA nu ma lasa sa fiu OM

                                                                   

IUBIREA nu ma lasa sa fiu OM, dar nici nu ma ia la ea, coboara pana la poarta inimii mele si bate, dar eu dorm, dorm, dorm….si cand ma trezesc, o scriu caci am nevoie de ea….dar ea nu e langa mine….dar nu ma lasa sa fiu OM…



...dar ce sa fiu oare ??!!!! Sunt prins in mrejele lumii in care ma intreb mereu: CE E IUBIREA???!!




Cine esti tu? Unde e inima ta ? Care e tatal tau si mama ta? Treci pe langa noi si ne lasi inimile moi….fara sa intrebi: AI nevoie de dragoste?!



Ne lasi urma ta s-o atingem….ne ardem creierii sa te gasim….ne ardem inimile sa te simtim…



...dar oare traim noi atat cat sa te putem gasi?



INTREBARI FARA RASPUNS...

1. Cat de mare trebuie sa ne fie inima ca sa incapa toata dragostea in ea ?



2. Se poate iubi atat cate boabe de nisip sunt pe pamant?



3. Daca iubirea este vesnica, de ce o traim aici doar pe zile?



 de Inger Pazitor* CopyRight

Sufletul Pereche...


                                 

Timpul isi face simtita prezenta cu pasi repezi ce ma trage dupa el pe carari nebanuite...frica de necunoscut in care ma trage ma face sa ma zmucesc din mrejele lui si sa-mi caut sufletul pereche...



Incepe lunga si misterioasa calatorie in interiorul meu, cu repeziciune imi adun toate gandurile, toate trairile, toate firicelele din mine se inghemuiesc in EU-ul meu interior....incerc sa imi regasesc valorile, sa-mi revizuiesc fiecare suflu din mine, fiecare cuanta de lumina....ma straduiesc sa imi purific tot ce ma impiedica sa fiu liber, imi fac usor curaj sa ma asez confortabil in mica dar imensa mea casa: SUFLETUL....



Primii pasi, ma prind cu frisoane, incerc sa inteleg ce ma guverneaza, ce ma poarta prin viata...si pentru ca timpul ramane in urma mea, simt cum un magnet ma trage in interior...incet incet devin un invatacel ce absoarbe orice informatie de lumina interioara...prezentul isi extinde la infinit hotarele ei care se pierd in neant stergand ca o radiera trecutul si viitorul...incepe o imensa energie sa se manifeste in mine...

 

Incep primele mele dorinte sa prinda viata, energia e la ea acasa, fiecare particica se caieste si se curata de grosiera ei materie si incepe sa lumineze...ma transform ma transform ma transform...

Cu fiecare raza de lumina ce se concentreaza in launtrul meu, ma face sa devin mai hotarat pe ceea ce-mi doresc, mai stapan pe dorintele mele, constiinta mea interioara se aduna, aduna exteriorul in interior si il proiecteaza pe imensul ecran alb al sufletului meu divin, si sub orchestra divina a ingerilor incepe NOUL FILM AL VIETII MELE: NASTEREA* SUFLETULUI MEU PERECHE....

(nota: * zic nastere, pentru ca e un proces de schimbare, cu reactii ce apar la trecerea prin doua lumi, sau de la o stare la alta)



Nu mai stiu nimic din tot ce a fost si va fi, stiam doar ca ACUM POT, ca ACUM STIU si ca ACUM E MOMENTUL...cu fiecare spatiu parcurs in interior, exteriorul lasat in urma devine din ce in ce mai mic...si totul in mine se rearanjeaza fiecare pe raftul lui, fiecare particica de energie isi recalibreaza fantele pentru jocul divin ce urma sa il faca prezentul ACUM POT, ACUM STIU, SI ACUM E MOMENTUL...

 

Si cum freamatul dorintelor in mine se calmeaza, emotiile ma cuprind, se ridica cortina si incepe filmul...

EU eram cel care priveam si cel care eram privit, prima particula se manifesta, cu prima ei proiectie ce apare pe imensul ecran alb: ENERGIA....(acum pot, puteam sa o simt sa o controlez, acum stiu, stiam cum sa fac, acum e momentul, acum era momentul si o traiam)...apoi urma urmatoarea particula cu proiectia ei: IUBIREA....(la fel, acum pot, acum stiu, acum e momentul)...si tot asa invatam tot ce pierdusem odinioara....



Si acum CA POT, STIU SI ERA MOMENTUL, am inceput sa creez sufletul pereche...tot ce am invatat de la particula de energie, iubire, etc...

Cum totul era ordonat precum o lege, si totul era clar precum un adevar, o imensa energie se impodobeste cu iubire si o enorma lumina se desprinde din sufletul meu...energiile conturau fiecare madular, ochii, gura, nasul, urechile, gatul, sanii, mainile, picioarele si toate cele...








  





autor:  Inger Pazitor * CopyRight