duminică, 24 iulie 2011

Andrei Pavel- artist


          Tanar artist sensibil, nonconformist si polivalent (poezie, pictura, desen, fotografie, actorie, etc)



 Poze Andrei Pavel







Sa-l cunoastem prin intermediul creatilor sale:

Pictura, desen, gravura   


  



Poezie:



Rastalmaciri


*Din primăvara rătăcită,
printre arome de pigmenţi
tresare ploaia istovită
de norii sumbri pe rulmenţi.
Fâşiile albastre sunt pierdute
sub zâmbet fals şi mohorât,
ce-mi împresoară pleoape mute
şi părăsite-n aşternut.











Idol regasit in icoane



*Te-ai strecurat într-un prezent
din timpul tern şi descărnat
dar pentru mine eşti absent,
un zeu cu ten carbonizat.
În van îţi e icoana prăfuită,
ţi-e sufletul întunecat.
Eu sunt o umbră răzvrătită,
ce rătăceşte neîncetat.

Vechimea pare-o pecete, se spune,
un început născut dintr-un păcat
dar pentru mine vei rămâne
un zeu, cu ten carbonizat.









Sa pot sa mor



“Sa pot sa mor” este… o poezie reprezentativa pentru ce scriu. Sunt randuri in care mi-am exprimat chintesenta trairilor, cheia pentru dezlegarea a ceea ce simt… ceea ce scriu…
*În liniştea de dinainte,
pe-al tristului şi lung covor
din frunze rare, rătăcite
aş vrea să cad, să pot să mor.
Pe aripa unui sărut
aş vrea sub stâncă să cobor,
ca valul rece şi pierdut
să mă destram, să pot să mor.

Sub foc mocnit să mă aprind
apoi ca jarul în cuptor,
fiind cenuşă, să mă-ntind,
să mă răsfir, să pot să mor.
În arse raze vreau să sting
aceste spectre, voci ce-n cor
mă tot îndeamnă să te-ating,
să mă preling, să pot să mor.







Seceta



“Seceta” este una din poeziile care apar in volumul “Arta deceptiei”, publicat in 2006 si face parte din capitolul cu acelasi nume.
*Aflând flămând că-s seacă iască
al cui izvor l-ai căuta să-ţi nască?
Potol, belşug din carnea-mi flască
tu negăsind, să-ţi trebuiască?
Aflând flămând că eu m-am stins,
că dorul tău nu m-a atins,
când trupu-mi rămâne-va nins
tu unde ţi-ai găsi alt vis?
Aflând flămând că sunt cenuşă,
că n-am, nici lacrimi de păpuşă
când moartea-mi vine ca mănuşă,
tu cui i-ai bate-atunci în uşă?
Aflând flămând că sunt pustiu
şi că deşert în suflet ţiu,
că din nimic, nu-i nimeni viu
cine-ai fi tu, n-aş vrea să ştiu.








Publicat de LEONARD MIRCEA IANCU