Intrata-m in aceasta lume, iar in fata mea ma asteapta o poarta
inchisa cu lacatul si cheia nu-i la mine, iar in urma mea o alta se
inchide, doamneee pustiul ma cuprinde, aripile mi se inegresc de
hornul negru al pamantului si cad, aura mi-o poarta vantul, doamneeee
moare ingerul din mine...
Doamneeeee deschide cerul sa ma pot inalta, deschide marea sa ma ia la ea,
cheama codrul verde sa-mi reaud ecoul cel de pe urma, doamneeee salveaza-ma
din ghearele PUSTIULUI, din cusca raului, descatuseaza-mi IUBIREA si da-mi cheia
intelepciunii sa deschid poarta raiului de unde am venit...
Ooooo doamne acestea nu sunt cuvinte, sunt strigatele mele, sunt SUFERINTELE
care imi strica AURA MEA DIVINA, sunt gaurile negre care par ca nu se mai micsoreaza...
Cat mai am de dus, o stie cel de sus, dar un lucru SPER, sa fiu din nou INGER...
CAnd am intrat, am intrat intreg si cand voi iesi doamne te rog la poarta tu sa vii,
sa-mi dezlegi suferintele si sa fiu la randu-mi cheia dezlegarii PUSTIULUI pentru cei
ce o vor cere...
Doamne frica-mi este sa stiu ca trupul ma va vinde viciului si mintea ma va vinde pacatului,
sa stiu ca IUBIREA ma va vinde SPERANTEI NEIMPLINITE, ca speranta neimplinita ma va vinde ASTEPTARII,
iar ASTEPTAREA ma va vinde PUSTIULUI, si toate aceste contracosturi pentru DORINTA MEA DE A FI INGER!!!
Doamne daruieste lumii INTELEPCIUNEA, iar mie VISUL ca PUSTIUL nu exista!!!
<<De ce sa nu speram,
Iubirii pacea sa i-o dam?
De ce sa ratacim,
Robi pacatului sa-i muncim?>>
Autor: CIPRIAN @CopyRight
